Femei

Suntem pregătiţi pentru o „iminentă” criză mondială de apă?

todayMarch 24, 2023 1

Background
share close

Cererea globală de apă dulce va depăși oferta cu 40% până în 2030. O criză mondială de apă se profilează la orizont, în timp ce lumea își continuă cursa necugetată a unui „supraconsum vampiric”, avertizează un nou raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

În 2005, în prima mea vizită în Spania, mi-au atras atenţia panourile publicitare de mari dimensiuni de pe străzile Madridului care conţineau mesaje despre economisirea apei. Înţelegeam destul de puţin spaniola, așa că am întrebat-o pe sora mea dacă mesajul de pe acele panouri era chiar cel pe care credeam eu că-l descifrasem. Am aflat atunci că unele regiuni ale ţării se confruntau cu o criză de apă potabilă. Nu îmi mai amintesc mesajele de atunci, dar conţinutul lor semăna destul de mult (și era la fel de percutant) cu cel din campaniile mai recente de conștientizare a populaţiei cu privire la nevoia de a economisi apa (de genul „Internetul nu se termină, însă apa da”).

După 36 de luni de precipitaţii sub medie, unele regiuni din Spania au ajuns aride, chiar dacă, la nivel naţional, seceta din ultimele 12 luni nu este mai severă decât cele cu care ţara s-a confruntat în 2017, 2012 și 2005. Nivelul mediu de apă din rezervoarele Cataloniei este de numai 27%, iar unele rezervoare au ajuns la un nivel atât de mic al apei, încât în albia lor au început să iasă la iveală poduri mai vechi, ba chiar și turla unei biserici. După 25 de luni fără ploi semnificative cantitativ,  autorităţile catalone au cerut celor milioanelor de locuitori ai regiunii din nord-estul Spaniei reducerea consumului de apă (cu 8% în gospodării, cu 15% în industrie și cu 40% în agricultură).

Schimbările climatice reprezintă unul dintre factorii principali ai crizei, afirmă Ruben del Campo, purtătorul de cuvânt al Agenţiei naţionale de meteorologie (AEMET), subliniind că valurile de căldură devin mai frecvente în această regiune.

Seceta se generalizează în Europa

După o iarnă foarte caldă și uscată, Europa s-ar putea confrunta cu o secetă comparabilă cu cea din 2022, ploile din săptămânile următoare având un rol esenţial în stabilirea impactului acestei ierni lipsite de precipitaţii, avertizează un raport al Centrului Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei Europene, publicat pe 21 martie. Potrivit raportului, condiţiile de secetă sunt întrunite în Grecia, Spania, Franţa, Irlanda, Marea Britanie, nordul Italiei, Elveţia, majoritatea insulelor mediteraneene şi regiuni din România şi Bulgaria de la Marea Neagră, dar precipitaţiile insuficiente și diminuarea debitelor râurilor afectează aproape tot sudul și vestul continentului.

„Acum câţiva ani, nu mi-aș fi imaginat niciodată că apa va fi o problemă aici, în Europa”, a declarat Torsten Mayer-Gürr, unul dintre autorii unui studiu care a analizat resursele de apă subterană din lume folosind date obţinute cu ajutorul sateliţilor. Concluzia raportului a fost aceea că situaţia apei din Europa a devenit „foarte precară”.

„Acum câţiva ani, nu mi-aș fi imaginat niciodată că apa va fi o problemă aici, în Europa.”

După ce s-a confruntat cu o lipsă severă a apei în vara anului 2018, respectiv 2019, rezervele de apă subterană din Europa au rămas foarte scăzute, iar consecinţele sunt de o anvergură îngrijorătoare – distrugerea habitatelor naturale, afectarea agriculturii, agravarea deficitului de energie din Europa.  Centralele nucleare din Franţa au reușit cu greu să genereze destulă electricitate, în lipsa apei necesare pentru răcire, iar hidrocentralele s-au confruntat cu probleme de menţinere în funcţiune din cauza lipsei de apă.

De fapt, Franţa se confruntă cu cele mai extinse porţiuni aride din ultimii 60 de ani – după 32 de zile consecutive în care nu s-au înregistrat precipitaţii semnificative între 21 ianuarie și 21 februarie, cea mai lungă perioadă de când au început măsurătorile în 1959 – și ar putea introduce restricţii ale consumului de apă.

În alte părţi ale lumii, situaţia este mai complicată, iar criza apei s-ar putea înrăutăţi, potrivit analizelor specialiștilor.

Atunci când criza îi lovește pe cei mai vulnerabili dintre noi

„Dovezile știinţifice arată că avem o criză de apă. Folosim abuziv apa, o poluăm și schimbăm întregul ciclu hidrologic global, prin ceea ce facem climei. Este o criză triplă”, declară Johan Rockstrom, directorul Institutului Potsdam pentru cercetarea impactului climatic.

Penuria de apă devine endemică”, avertizează raportul publicat de UN Water și UNESCO. Raportul a fost publicat în această săptămână, înainte de primul summit major al Organizaţiei Naţiunilor Unite pe tema apei din 1977 încoace, desfășurat la New York între 22 și 24 martie, la care vor lua parte aproximativ 6.500 de delegaţi, inclusiv 100 de miniștri și câţiva șefi de stat și de guvern.

Lipsa de apă este cauzată de consumul excesiv, dar și de poluare, iar penuria sezonieră de apă va fi agravată atât în zonele deja afectate de lipsa de apă, cât și în cele care nu s-au  confruntat cu această problemă, arată raportul. Potrivit datelor publicate, două miliarde de oameni nu au acces la surse de apă potabilă sigură, iar 3,6 miliarde trăiesc fără acces la canalizare. Numărul persoanelor care locuiesc în orașe și se confruntă cu deficitul de apă se va dubla între 2016 și 2050 (de la 930 de milioane la 1,7-2,4 miliarde de oameni), estimează documentul.

La nivel global, peste 1.000 de copii sub 5 ani mor în fiecare zi din cauza bolilor provocate de apa poluată, lipsa salubrităţii și igienei precare.

Există o „triplă criză a apei” în anumite regiuni din Africa, provocată de lipsa aprovizionării cu apă potabilă și a grupurilor sanitare, de mortalitatea infantilă crescută cauzată de consumul de apă contaminată și de schimbările climatice, arată raportul UNICEF.

La nivel global, peste 1.000 de copii sub 5 ani mor în fiecare zi din cauza bolilor provocate de apa poluată, lipsa salubrităţii și igienei precare, iar 190 de milioane de copii sunt ameninţaţi de criza apei.

Africa se confruntă cu o catastrofă a apei. În timp ce șocurile legate de climă și apă escaladează la nivel global, în nicio altă parte din lume riscurile pentru copii nu cresc într-un ritm atât de ameninţător”, a declarat directorul de programe UNICEF, Sanjay Wijesekera, avertizând că, oricât de gravă este situaţia în prezent, viitorul ar putea arăta și mai rău, în lipsa măsurilor de urgenţă.

Cele mai grave probleme se înregistrează în statele din vestul și centrul Africii – Benin, Burkina Faso, Camerun, Ciad, Coasta de Fildeş, Guinea, Mali, Niger, Nigeria şi Somalia. Cele 10 ţări se situează în primele 25%, într-o listă de 163 de ţări, cu risc mare de expunere la ameninţările climatice. Aici temperaturile cresc de 1,5 ori mai repede decât media globală, accelerând înmulţirea agenţilor patogeni, iar nivelul apelor subterane este în scădere. În plus, Organizaţia pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) cataloghează aceste ţări drept fragile sau extrem de fragile, existenţa conflictelor armate încetinind progresele legate de furnizarea apei potabile sau de construirea reţelelor de canalizare. Doar în ultimul an, 58 de puncte de alimentare cu apă au fost atacate în Burkina Fasso, 830.000 de persoane (dintre care peste jumătate copii) pierzând accesul la apă potabilă.

Cooperarea – cea mai bună soluţie pentru criza de apă care se profilează

Pe fondul disponibilităţii reduse și a cererii masive de apă (doar agricultura consumă 70% din resursele de apă), vom ajunge în mod sigur la o criză modială a apei, a declarat Richard Connor, redactorul-șef al raportului, subliniind nevoia de realizare a parteneriatelor pentru a asigura dreptul indivizilor și naţiunilor la apă.

La rândul său, directorul general al UNESCO, Audrey Azoulay, a subliniat urgenţa stabilirii de „mecanisme internaţionale puternice, pentru a preveni scăparea crizei globale a apei de sub control”.

Întrebat dacă lipsa de apă la nivel global ar putea declanșa războaie pentru a controla  această resursă vitală, Connor și-a exprimat speranţa că ţările vor apela mai degrabă la cooperare decât la conflict.

Vorbind despre cooperarea transfrontalieră, Connor a precizat că 153 de ţări au în comun aproape 900 de râuri, lacuri și sisteme acvifere și mai mult de jumătate dintre ele au semnat acorduri de cooperare în gospodărirea apelor transfrontaliere.

„Cooperarea este inima dezvoltării durabile, iar apa este un conector extrem de puternic”, a conchis Connor, subliniind că apa nu ar trebui negociată ca orice altă marfă și că este nevoie de discuţii pentru mai multă cooperare în domenii precum controlul poluării, schimbul de informaţii și alocarea de fonduri.

Comisia Globale pentru Economia Apei (GCEW) a pregătit un raport pentru summitul Organizaţiei Naţiunilor Unite pe tema apei cu măsuri urgente care trebuie luate pentru oprirea crizei iminente a apei (printre care gestionarea apei ca un bun comun global, asigurarea apei adecvate pentru grupurile vulnerabile, tarifarea adecvată a apei în cu sprijinirea celor săraci, reducerea subvenţiilor masive acordate anual pentru agricultură, care alimentează adesea consumul excesiv de apă, trecerea la o agricultură care să utilizeze mai eficient apa).

Despre deficitul de apă s-a scris atât de mult încât unii au devenit agasaţi de acest subiect (ca și de altele legate de crizele de mediu). Nu ne putem preface însă că nu știm că 1.000 de copii mor zilnic pentru că nu au apa necesară, în timp ce noi, cei din partea privilegiată a lumii, ne dedăm unui „supraconsum vampiric”. Nu putem uita că între 1,8 și 2,9 miliarde de persoane se confruntă cu deficit sever de apă pentru cel puţin 4-6 luni anual, iar pentru 500 de milioane de oameni criza apei se prelungește pe întreg parcursul anului. Și nu putem bagateliza faptul că schimbările climatice accentuează stresul hidric și amplifică riscul conflictelor pentru apă.

Scriind depre Pământ, care devine, de la an la an, „cald, plat și aglomerat” jurnalistul Thomas L. Friedman amintea de proverbul chinezesc care spune că „Atunci când vântul își schimbă direcţia, unii contruiesc ziduri, iar alţii construiesc mori de vânt”. E evident că vântul și-a schimbat direcţia (ba chiar s-a și înteţit), dar oricare ar fi deznodământul, ar trebui să pariem întotdeauna pe morile de vânt.

Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Carmen Lăiu

Rate it

Previous post

Top

„Viaţa pe care o trăiesc acum”

Viaţa creștină nu începe cu nașterea, ci cu moartea. Până când eul nu este răstignit, nu poate exista niciun început. Ce este viaţa? Întrebarea este la fel de veche ca omenirea. Din Eden și până acum, această întrebare s-a tocit prin repetare. S-ar putea spune că istoria este lupta continuă a oamenilor de a descifra această problemă. Dacă suntem lăsaţi la cheremul imaginaţiei și raţionamentelor noastre, ajungem fără speranţă, disperaţi, […]

todayMarch 23, 2023

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%
https://upm.fatek.unkhair.ac.id/include/slotgacorhariini/ https://baa.akfarsurabaya.ac.id/inc/-/slotgacorhariini/ https://marumanfiore.xsrv.jp/