slujirea semenilor

Zăbovind asupra afirmaţiei că „viaţa are în mod potenţial sens în orice condiţii, chiar și în cele mai nefericite[1], îmi revine în minte povestea unei femei anonime care m-a impresionat profund cu privire la două stări existenţiale: a fi și a avea. Era singură. Nu mai avea pe nimeni. Trăia într-un „spaţiu vital” de 1,2 × 3 metri și avea un pat, o butelie, un aragaz și un mic dulap, […]