Tatăl și parentingul | Surprize știinţifice pentru taţi

Pentru copil e un lucru foarte special ca tatăl să-i citească povestea de seară, și nu mama, cu care copilul stă mai mult timp în cursul zilei.

De la al Doilea Război Mondial și până în anii 1960 se credea în general că principala contribuţie a unor taţi este să ofere un model de bărbat pentru fiii lor.

Surpriza a fost că știinţific nu s-a putut stabili o corelaţie între masculinitatea tatălui și cea a fiului. În schimb, studiile au arătat că taţii devin modele pentru copiii lor prin implicarea relaţională a tatălui în viaţa copiilor.

O a doua mare surpriză știinţifică a fost constatarea că taţii sunt foarte importanţi pentru dezvoltarea vocabularului și a abilităţilor de exprimare ale copiilor. Dacă taţii vorbesc mai mult cu copiii lor, aceștia vor avea abilităţi lingvistice mai bune în anii care vor urma.

Vocabularul folosit de taţi când le citesc povești sau le arată cărţi ilustrate unor copii de șase luni a fost corelat cu expresivitatea copiilor la vârsta de 15 luni și cu utilizarea avansată a limbii la vârsta de trei ani. Explicaţia stă în faptul că mamele tind să aleagă cuvinte mai pe înţelesul copiilor, în timp ce taţii folosesc cuvinte noi, care determină dezvoltarea abilităţilor lingvistice ale copiilor.

În același timp, nefiind tot timpul cu copiii, taţii reprezintă un factor de noutate pentru copii, care îi determină pe aceștia să reţină mai bine ceea ce primesc de la tată. Pentru copil e un lucru foarte special ca tatăl să-i citească povestea de seară, și nu mama, cu care copilul stă mai mult timp în cursul zilei.

O a treia mare surpriză este că taţii implicaţi în creșterea copiilor le favorizează acestora dezvoltarea mintală și dobândirea abilităţilor de rezolvare a problemelor. O parte a explicaţiei derivă din faptul că taţii sunt percepuţi de copii ca parteneri de joacă, în timp ce mamele sunt furnizoarele de grijă ale copilului.

În timpul jocului, tatăl tinde să scoată copilul dintr-o zonă de confort emoţional și cognitiv, provocând surprize care îl determină pe copil să înveţe cum să se raporteze la astfel de situaţii neașteptate, să-și asume riscuri și să găsească soluţii, activitate asociată cu exersarea și dezvoltarea inteligenţei.

De asemenea, atunci când fac lucruri împreună cu taţii lor, copiii tind să capete
încredere în propriile capacităţi și abilităţi. Și, nu în cele din urmă, atitudinea
echilibrată, raţională a taţilor contribuie la dezvoltarea IQ-ului copiilor (independent
de factori precum venitul familial, sănătatea copilului sau a tatălui și vârsta tatălui).

În ultimele decenii, ne-am reamintit prin intermediul știinţei ceea ce ar fi trebuit să nu uităm niciodată: taţii sunt cu adevărat niște supereroi pentru copiii lor, astfel încât merită să-și asume pe deplin rolul și să fie mândri de ei.

Am devenit interesat de rolul de tată pe o cale mai puţin așteptată sau bănuită.
Nu pentru că am devenit tată, ci pentru că, înainte de a avea copii, am acceptat
în urma mai multor solicitări să editez o carte despre taţi, Taţii. Implicaţii și semnificaţii contemporane. Cartea a fost finalizată, dar studiul meu pe tema parentingului abia a început.

Comandă cartea Taţii. Implicaţii și semnificaţii contemporane.

Volumul conţine o colecţie de 15 contribuţii ale unor autori români și străini, care scriu argumentat și convingător despre principalele contribuţii prin care un tată schimbă viaţa copiilor săi și despre deciziile de răscruce pe care un tată trebuie să le ia.