Timpul liber este felia de viaţă pe care o voinţă și o motivaţie adecvate învaţă să o transforme în experienţe care ne fac viaţa mai bună, mai frumoasă, mai echilibrată și mai plăcută de amintit.
Vorbim despre caviar fără să fi avut ocazia, cei mai mulţi dintre noi, să-l mâncăm repetat, până când momentul se pierde cu totul în rutină. Nu știm nici cum este să faci atâta shopping încât, la un moment dat, experienţa să-și piardă orice urmă de excepţionalitate.
Deși am putea, în încercarea de a explora necunoscutul, să creăm paralele cu alte experienţe inaccesibile în trecut și complet accesibile în prezent, exerciţiul nu ni se va părea niciodată satisfăcător. În fond, orice ne este parţial inaccesibil păstrează un aer misterios, care ne incită, și promisiunea unei gratificări la care ne rămâne doar să visăm.
În secret, probabil că ne îngăduim fantezii în care inaccesibilul ni se supune. În prezenţa altora însă, vorbim despre el cu o măsură bună de preconcepţii despre vanitatea, extravaganţa sau preţiozitatea exclusiviștilor. În final, pur și simplu nu putem discerne cât din ceea ce ne imaginăm despre unele lucruri sau experienţe ar rămâne parte a evaluării noastre dacă acele lucruri sau experienţe ar deveni comune în viaţa noastră. Raţionalul nu reușește să tranșeze o problemă la fel cum o tranșează experienţa. Tocmai de aceea o bună parte din viaţă o trăim prin imaginaţie.
Despre timpul liber vorbim – cei mai mulţi dintre noi – așa cum vorbim despre produse sau servicii exclusiviste.
De aici și natura aparte a trăirii timpului liber în percepţiile noastre – deși toţi avem parte de ea, pare în continuare o experienţă exclusivistă. Trăim fiecare zi cu convingerea că suntem furaţi, și această fatalitate ne demobilizează într-atât, încât renunţăm benevol la orice iniţiativă de a ne ordona viaţa.
Ne abandonăm zilele în voia sorţii, precum elevii care nu strâng niciodată din dinţi, mulţumindu-se să justifice rezultatele bune ale altora prin tot felul de teorii conspiraţioniste. În realitate, esenţa unei dezbateri despre timpul liber stă într-un loc cu totul neașteptat – în puterea motivaţiei și a voinţei.
Timpul liber nu este timpul demobilizării, al procrastinării, ci este felia de viaţă pe care o voinţă și o motivaţie adecvate învaţă să o transforme în experienţe care ne fac viaţa mai bună, mai frumoasă, mai echilibrată și mai plăcută de amintit.
Timpul liber se identifică, se creează, se gestionează, se umple cu sens. Zilnic. Putem avea mai mult timp liber decât realizăm, fără să fie nevoie să ni-l dea cineva. Timpul liber se economisește, se investește, se reinvestește și se cheltuiește înţelept. E o resursă și nu întâmplător ceea ce tocmai am scris seamănă cu o afirmaţie din cursurile de educaţie financiară. Din fericire însă, cum tot mai mulţi dintre noi devenim conștienţi de nevoia educaţiei financiare, cred că am început să înţelegem care e principala problemă cu privire la resurse: nu lipsa lor, ci lipsa știinţei de a le folosi și a voinţei/motivaţiei de a învăţa.
Norel Iacob este redactorul-șef al revistelor Semnele Timpului și ST Network.
Post comments (0)