Prietenie

Toxic sau sănătos? Cum ne diagnosticăm relaţiile de prietenie

todayJanuary 27, 2021

Background
share close

Prieteniile au un aport substanţial în dezvoltarea noastră, cel puţin atâta vreme cât se menţin pe un făgaș sănătos. Arta de a gestiona relaţiile nu este înnăscută, de aceea avem nevoie de informaţii, repere și abilităţi care să ne ajute să navigăm în siguranţă printre prieteniile sănătoase și cele toxice.

Școala nu face o prioritate din instruirea asupra relaţiilor sănătoase, iar familia poate livra adesea modele cât se poate de disfuncţionale de relaţionare. Nu este de mirare așadar că la maturitate mulţi nu reușesc să facă diferenţa între relaţiile bune și cele toxice, mai ales că și ultimele conţin inevitabil ingrediente benefice, care ne determină să nu le abandonăm cu ușurinţă.

Radiografiind relaţiile sănătoase versus cele toxice

În cazul cuplurilor, este nevoie de 18-24 de luni până când unul dintre parteneri descoperă la celălalt lucruri importante care îi displac, spune Suzanna Rose, care predă psihologia la Florida International University. Prieteniile nu au intensitatea relaţiilor romantice sau conjugale, așa încât poate dura chiar mai mult timp până ce o persoană realizează că relaţia nu este întocmai ceea ce spera. Pe de o parte, prietenia este mult mai fragilă decât căsnicia. Pe de alta, căsătoriile se destramă mult mai ușor astăzi, așa încât prietenii joacă un rol mai important decât oricând în bunăstarea noastră fizică și emoţională, punctează Beverley Fehr, profesor de psihologie la Universitatea din Winnipeg.

Orice prietenie poate traversa suișuri și coborâșuri, dar specialiștii spun că există o serie de indicii care arată că relaţia este una toxică.

Prieteniile solide au darul de a reduce stresul: ori de câte ori ne întâlnim cu un prieten bun, chiar dacă dispoziţia noastră nu e prea fericită, sfârșim prina a ne simţi ceva mai bine la finalul întrevederii. În cazul relaţiilor toxice, apelurile telefonice, mesajele sau întâlnirile ne pot lăsa și mai tensionaţi. Acesta este un indiciu ușor recognoscibil al relaţiilor toxice: nu ne simţim bine în preajma persoanelor respective, iar interacţiunile cu ei ar putea să ne epuizeze, după ce am menţinut garda sus pe parcursul întâlnirii sau am încercat să nu facem sau spunem nimic care să-i deranjeze. Este greu să ţii pasul cu persoanele toxice, pentru că au nevoie continuă de atenţie, sunt adesea imprevizibile, încalcă limitele celuilalt și par să să înflorească în mijlocul dramelor.

Psihiatrul Tim Cantopher descrie, în cartea sa Cum să facem faţă persoanelor toxice, și alte indicii care avertizează o persoană că se află într-o relaţie toxică:

  • te simţi obligat să faci lucruri pe care nu le-ai face din proprie iniţiativă
  • încerci să faci celuilalt pe plac pentru a evita problemele
  • îţi ignori propriile nevoi
  • petreci timp îngrijorându-te de modul în care va interacţiona celuilalt
  • te temi să îi spui ce crezi și simţi cu adevărat
  • te simţi judecat sau umilit
  • încurajezi sau tolerezi comportamente pe care nu le-ai accepta din partea altcuiva.

Prieteniile sănătoase cultivă pozitivitatea, consecvenţa și vulnerabilitatea, punctează Shasta Nelson, autoarea cărţii Frientimacy: How to Deepen Friendships for Lifelong Health and Happines. Dacă aceste trăsături lipsesc din relaţie, acesta poate fi semnalul că este nevoie să ne reevaluăm prietenia, susţine Nelson.

În relaţiile toxice, unul dintre subiecţi poate avea reacţii imprevizibile, mai ales atunci când este vorba să își exprime emoţiile negative. Simţi că trebuie să mergi cu atenţie, pe coji de ouă, pentru a nu declanșa o explozie. De asemenea, constaţi că ajungi mereu în punctul în care este nevoie să îl împaci pe celălalt, să îţi ceri scuze foarte frecvent, în timp ce prietenul are mereu justificări pentru atitudinile sale nepotrivite. Manipularea este un element foarte familiar relaţiilor toxice: intuiești că nu este întru totul corect ceea ce se întâmplă, dar nu poţi spune ce nu este în regulă.

Încrederea este un alt pilon al relaţiilor sănătoase, de aceea, dacă îţi suprinzi prietenul minţindu-te, ar trebui să știi că acolo este deja o problemă, spune psihoterapeutul Fran Walfish. De altfel, în prieteniile toxice, soarta secretelor tale plutește în derivă: ceea ce vrei să rămână între tine și el poate face ocolul întregului cerc de prieteni, chiar dacă ai cerut explicit ca informaţiile respective să rămână confidenţiale. Atunci când relaţia se încheie, există riscul ca secretele să fie colportate mai departe, într-o ultimă încercare de a-l pedepsi pe cel care s-a distanţat de fostul prieten.

Există multe categorii de prieteni „răi” – sociologul Jan Yager identifică 21 de tipuri, între care aventurierii, trădătorii, agresorii, mincinoșii, cei care depind excesiv de prieteni, cei care concurează cu prietenii, cei care promit fără să se ţină vreodată de cuvânt, singuraticii, prietenii care se amestecă excesiv în viaţa celorlalţi.

Multe persoane toxice pot fi recunoscute prin trăsături de personalitate care le plasează în ceea ce psihologii numesc „triada întunecată”: narcisism, psihopatie sau machiavelism, scrie cercetătorul Delroy Paulhus. Narcisiștii sunt cei care se auto-promovează, căutând permanent atenţia, așa-numiţii psihopaţi sunt cei care rănesc prin insensibiltatea lor, iar machiavelicii sunt cei care obișnuiesc să-i manipuleze pe ceilalţi, explică Paulhus.

Vulnerabilitate crescută la relaţii toxice

Psihiatrul Tim Cantopher susţine că unele persoane sunt mai predispuse decât altele să intre în relaţii toxice, pentru că deţin trăsături care le amplifică vulnerabilitatea: încredere exagerată în oameni, sensibilitate crescută, disponibilitatea de a ierta ușor, încredere scăzută în sine, tendinţa spre autocritică și spre evitarea conflictelor, dorinţa de a obţine aprobarea celorlalţi, predispoziţie către anxietate și depresie.

Persoanele care nu au suficientă încredere în sine identifică mai greu încălcarea limitelor și sunt mult mai reticente în a semnala comportamentele intolerabile comparativ cu indivizii cu stimă de sine ridicată, explică psihologul Erin Graham.

În plus, cei din prima categorie tind să menţină relaţia chiar dacă prietenul lor se dovedește a fi crud și egoist, dorinţa de companie primând în faţa nevoii de respect și de preţuire.

În multe cazuri, subiecţii nu realizează cât de toxică este relaţia în care se află. Normele privind respectul sau limitele se formează la vârste mici, iar cei care au crescut într-un mediu toxic nu recunosc ușor nici la maturitate semnalele care-i avertizează că au intrat într-o prietenie nesănătoasă, punctează Graham. Aceeași experienţă au trăit-o și multe dintre persoanele toxice: s-au confruntat de timpuriu cu circumstanţe dureroase și au învăţat să-și gestioneze relaţiile subjugându-i sau rănindu-i pe ceilalţi.

Graniţele sunt întotdeauna necesare

Trasarea unor limite în relaţiile noastre este foarte importantă, atât pentru a ne proteja propriile noastre nevoi, cât și pentru a-i ajuta pe ceilalţi să știe în ce mod să interacţioneze cu noi, afirmă terapeutul Bustle Kailee Place.

Relaţiile sănătoase au limite care le ajută să rămână sănătoase. Pe de altă parte, chiar și prieteniile disfuncţionale ar putea avea o șansă de redresare dacă cel care se simte afectat știe să fixeze și să comunice regulile după care dorește să se ghideze pe viitor relaţia.

În relaţiile sănătoase, prietenii respectă nevoia de spaţiu, spune consilierul Suzanne Degges-White, subliniind că forţa unei relaţii nu se măsoară neapărat prin frecvenţa conectării, ci prin profunzimea ei, prin afinităţile reciproce și prin respect.

A-ţi judeca prietenii și a vorbi în spatele lor sunt două limite pe care nu ar trebui să le încălcăm niciodată, spune Degges-White. Atunci când nu te poţi descurca cu faptul că prietenii iau decizii diferite de ceea ce consideri tu că ar fi bine pentru ei și crezi că ar trebui să-ţi caute aprobarea, poate fi mai bine să închei relaţia, susţine consilierul. Să nu critici alegerile prietenului tău în spatele lui este o altă regulă nescrisă a prieteniei, iar faptul că ajungi să-l bârfeșt este o dovadă că nu există respect și nici preocupare pentru reputaţia celuilalt.

Prietenia înflorește în libertate, explică Degges-White, subliniind că oamenii se pot teme să nu fie răniţi sau au nevoie de un anumit ritm de aprofundare a relaţiei. Cel mai probabil, o limită are o poveste de viaţă în spatele ei.

„Limitele personale te definesc ca individ. Sunt afirmaţii despre ceea ce vei face sau nu vei face, despre ce îţi place și ce nu-ţi place (…) despre cât de aproape poate ajunge cineva faţă de tine. Ele sunt sistemul tău de valori în acţiune”, declară autorii Gary Lundberg și Joy Lundberg.

Pornind de la definiţia soţilor Lundberg, psihoterapeutul F. Diane Barth insistă asupra nevoii de a ne clarifica limitele, pentru a fi siguri că sunt cunoscute și respectate de ceilalţi.

Enunţarea limitelor ar trebui să fie făcută cu amabilitate, blândeţe, respect și fermitate. De asemenea, consecvenţa în aplicarea limitelor este foarte importantă, spune Barth. A trimite mesaje mixte și a încuraja comportamente pe care le-ai comunicat deja ca fiind inacceptabile pentru tine se poate dovedi la fel de păgubos pentru relaţie ca reticenţa de a stabili limite.

Limitele împiedică relaţiile să se îndrepte spre haos – ele acţionează în direcţia menţinerii armoniei și afecţiunii, observă psihologul John Townsend.

Prieteniile toxice au preţul lor. Ar trebui să-l plătim?

Studiul impactului prieteniilor sănătoase asupra bunăstării noastre este abia la început, iar despre efectele prieteniilor toxice s-au făcut chiar și mai puţine cercetări, dar primele rezultate arată că toxicitatea unei relaţii nu ne afectează doar psihologic. Aceasta este concluzia medicului Daniel Yadager, care comentează un studiu al cercetătorilor de la UCLA, care au constatat că prieteniile stresante determină creșterea nivelului unei proteine ce produce inflamaţii în organism, conducând în timp la probleme grave de sănătate, precum diabetul, bolile cardiovasculare și cancerul.

Relaţiile negative cu persoane apropiate afectează pe termen lung sănătatea cardiovasculară și cresc riscul de hipertensiune arterială, în special în cazul femeilor, a arătat un studiu publicat în 2014. Prieteniile conflictuale dintre persoanele de sex feminin determină creșterea nivelului de cortizol, a fost concluzia unui studiu efectuat de cercetători americani.

Prieteniile toxice și mai ales cele abuzive creează sentimente de rușine și vinovăţie și predispun la anxietate, afirmă psihiatrul Gail Saltz, explicând că aceste stări se accentuează pe măsură ce persoana încearcă să abandoneze relaţia.

Oamenii raportează o creștere a anxietăţii, a durerilor de cap și a tulburărilor digestive atunci când se pregătesc să pună punct relaţiilor nesănătoase, spune și psihologul Elizabeth Lombardo.

Ar trebui să evadăm dintr-o prietenie toxică? Nu există un răspuns care să se plieze pe fiecare situaţie. Relaţiile au o dinamică proprie, trăsături unice, precum și un anumit potenţial de adaptare la schimbări.

Dacă prietenia nu a fost de la bun început toxică, dacă oamenii nu sunt neapărat rău intenţionaţi și nu au realizat modul în care acţiunile lor afectează relaţia și dacă discuţia deschisă despre ceea ce deteriorează relaţia este posibilă, atunci prietenia merită să primească încă o șansă. În cazul în care celălalt revine la tiparele toxice de relaţionare sau continuă să ignore limitele, despărţirea poate reprezenta o soluţie mai sigură. Uneori, o pauză mai lungă poate ajuta o persoană să se distanţeze de problemă, să o analizeze cu mai multă detașare și să reflecteze asupra direcţiei spre care se îndreaptă relaţia.

Dar dacă problema este la mine?

S-ar putea să te întrebi dacă nu ești tu însuţi cel care face prietenia să scârţâie. Sau, chiar mai rău, dacă nu cumva ești o persoană toxică. Dacă obișnuiești să-i învinovăţești pe ceilalţi de problemele tale, să-i umilești prin remarci nepotrivite (chiar spuse în glumă), să te concentrezi doar pe tine și problemele tale, să te lamentezi continuu, să îţi bârfești prietenii sau dacă realizezi că mai mulţi dintre prietenii tăi buni s-au distanţat în timp, sunt șanse mari ca răspunsul să fie afirmativ

Totuși, faptul că îţi faci griji din această cauză este mai degrabă o dovadă a faptului că nu te afli în categoria persoanelor toxice, pentru că majoritatea celor care au o problemă de relaţionare nu conștientizează acest lucru sau refuză să-l admită, afirmă psihiatrul Tim Cantopher.

Cei mai mulţi dintre pacienţii care se temeau că îi rănesc pe ceilalţi sufereau, de fapt, de depresie, ceea ce le distorsiona perspectiva corectă asupra relaţiilor în care se aflau, susţine psihiatrul.

Dacă realizezi că, într-adevăr, modul în care te comporţi rănește și îndepărtează oamenii, poţi urma câţiva pași simpli în direcţia schimbării. Pe de o parte, poţi începe prin a reflecta la experienţele de viaţă care te-au încărcat cu această toxicitate, pe de alta ar trebui să îţi asumi responsabilitatea pentru schimbarea comportamentului. Ar putea fi nevoie de consiliere sau de terapie pentru a descoperii cele mai bune strategii de schimbare, spune Cantopher.

Orice schimbare este dificilă, așa că este nevoie de timp, după cum e nevoie și să ai răbdare cu tine însuţi. Până la urmă, poate că ai mers ani sau decenii într-o direcţie sau într-un ritm nepotrivit. Dacă reușești să identifici un tipar toxic, pe care l-ai moștenit din familie, și să fii cel care îl modifică pentru prima oară, aceasta este o realizare mai mult decât notabilă, conchide psihiatrul. Probabil ai modificat traiectoria viitoarei generaţii, iar acesta este cel mai extraordinar cadou pe care l-ar putea primi de la tine urmașii tăi. Și, de ce nu, și prietenii lor.

Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Carmen Lăiu

Rate it

Previous post

Devoțional

Ioan Ciobotă: Gândește curat, trăiește curat, acționtează curat!

„Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai găsi.” Apocalipsa 18:14 Sunt mulți oameni „mari” care dintr-o dată au devenit „mici” sau s-au stins de tot pentru că la un moment dat în viața lor „s-au jucat” cu păcatul. Despre unii s-a aflat când erau încă în viață, despre alții chiar în timp […]

todayJanuary 27, 2021

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%