Educatie

Trestia frântă din Rai? Sau sceptrul lui Lucifer?

todayFebruary 12, 2021

Background
share close

S-a împământenit în spaţiul nostru cultural zicala: „Bătaia e ruptă din Rai”. De unde vine această idee și, mai ales, este cu adevărat bătaia „ruptă din Rai”?

Dacă ne întoarcem la istoria biblică a primului act disciplinar, vom găsi în metoda lui Dumnezeu de abordare a neascultării și de soluţionare a răzvrătirii făţișe a lui Lucifer o lecţie care merită studiată îndeaproape și adoptată ca metodă parentală, didactică și, mai cu seamă, disciplinară.

De asemenea, din istoria lui Adam și a Evei, în Eden, vom descoperi că în Rai pedeapsa pentru neascultare și încălcare a poruncii, odată cu sancţiunile și consecinţele pe care le comportă, oferă și cadrul pentru remedierea situaţiei, include făgăduinţa divină și asigurarea că Dumnezeu Însuși va supraveghea procesul de corectare și mai ales de reabilitare a celui greșit.

Ideea de consecinţă sau de pedeapsă nu este exclusă în procesul de disciplinare.

Deși putea să-l lovească măcar cu hidoșenie pe cel care s-a dovedit modelul de frumuseţe infatuată și înţelepciune arogantă – iniţiatorul răzvrătirii din cer –, deși pe primii noștri părinţi putea să-i desfiinţeze prin același cuvânt care i-a adus la viaţă, Dumnezeu a ales să acţioneze diferit. Apoi, diferit de imaginea uneori distorsionată astăzi, regele David se descrie ca unul care suportă pedeapsa pentru călcarea poruncilor lui Dumnezeu în termeni foarte paradoxali: „Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie” (Psalmii 23:2, subl. ad.). Cu toate acestea, nici în primul caz, nici în al doilea, nici în următoarele cazuri de disciplină cerească relatate în Biblie, ideea de consecinţă sau de pedeapsă nu este exclusă în procesul de disciplinare.

Dacă, în conformitate cu dicţionarele, disciplina înseamnă ordine, a disciplina înseamnă a face ordine, a aduce ordine în atitudinea și comportamentul cuiva, cu rol și scop educativ; înseamnă a îndrepta, dincolo de a pedepsi, iar acest lucru are înţeles și scop pozitiv, și nu o conotaţie negativă.

Disciplinarea este poate cea mai dificilă sarcină și cea mai grea responsabilitate a părintelui, mentorului, pedagogului, iar metodele disciplinare pe care le adoptăm sunt cu atât mai importante cu cât determină trăsăturile pe care le va avea copilul mai târziu. De aceea este important ca metodele folosite să stabilească sau să restabilească ordinea și disciplina, și nu să creeze haos și confuzie.

Ce spun studiile?

Unul dintre multele studii ale APA[1] arată că „pedepsirea copilului este eficientă dacă este făcută în mod corect. Unii copii au nevoie să suporte consecinţele, ca să reușească în viaţă. Tehnicile asertive, dacă sunt aplicate în mod corect, sunt eficiente.” L. R. Kost, redactor-șef al revistei Holistic Parenting, fondatoare și directoare a grupului de consultanţă familială și drepturile copilului, precum și autoare creștină premiată, afirmă: „Disciplina înseamnă să-l ajuţi pe copil să soluţioneze o problemă. Pedeapsa înseamnă să-l faci să sufere pentru că are acea problemă.”[2]

Disciplinarea copiilor a fost și rămâne unul dintre subiectele spinoase și controversate.

Tehnicile și metodele diferă de la caz la caz, așa cum comportamentul și modul de a reacţiona al copiilor diferă de la un temperament la altul, de la o situaţia la alta. Un lucru este însă sigur și rămâne general valabil, indiferent de timp și loc: disciplina fără dragoste este abuz, iar dragostea părintească fără disciplină încurajează alegerile greșite. Pentru a face alegeri înţelepte, copilul are nevoie atât de încurajare, cât și de corecţie.

Există câteva situaţii în care atât specialiștii în domeniu, cât și experienţa parentală recomandă intervenţia cu rol de corectare a comportamentului sau atitudinii copiilor:

  1. sfidarea autorităţii – Până la o anumită vârstă, copilul are nevoie să înţeleagă „ierarhia” autorităţii și să îi perceapă pe părinţi ca o autoritate. Studiile spun că acei copii care nu au învăţat autoritatea în relaţia cu părinţii până la vârsta de trei ani vor întâmpina dificultăţi mai târziu la școală, la serviciu, în relaţia cu superiorii și chiar pe plan spiritual, în recunoașterea autorităţii lui Dumnezeu.
  2. lipsa de respect – Respectul este unul dintre principiile a căror încălcare trebuie întâmpinată cu înţelepciune și promptitudine. „Educaţia parentală eficientă se centrează pe o dragoste care nu este permisivă, care nu tolerează lipsa de respect, dar, de asemenea, o dragoste suficient de puternică încât să le dea voie copiilor să greșească și să le permită să trăiască cu consecinţele acelor greșeli.”
  3. încălcarea voită (cu bună știinţă) a regulilor – „Toţi copiii normali și sănătoși vor încălca regulile uneori, fie pentru că sunt prea captivaţi de momentul în sine ca să-și mai amintească regula (…), fie pentru că vor să testeze dacă regulile mai au valabilitatea de săptămâna trecută. (…) Acum este cadrul potrivit ca ei să înveţe despre consecinţe, iertare și împăcare.”[3]

fiica certata de mama

Așa NU – Metode disfuncţionale de disciplinare

Fără a prescrie o metodă personalizată de disciplinare, putem enumera câteva metode greșite de „abordare disciplinară” pe care cercetătorii și cei cu experienţă le recomandă a fi evitate.

Ellen White, mamă și autoare pasionată de educaţie, care a scris mult pentru și despre copii și tineri[4], recomandă evitarea „disciplinei negativiste”: „Să nu existe niciun pic de asprime în disciplina pe care o folosiţi. Nu așezaţi înaintea tinerilor reguli nenecesare. Tocmai aceste reguli de fier și porunci sunt cele care îi fac să simtă câteodată că trebuie să facă lucrul pe care nu trebuie să îl facă.” Când îi avertizaţi și mustraţi, faceţi-o arătându-le că vă pasă, nu-i provocaţi la mânie, nu-i trataţi cu asprime sau nedrept, continua Ellen White.

Cercetări recente subliniază pericolele pedepsei fizice. Profesorul Alan Kazdin, profesor doctor în psihologia și fiziologia copilului la Universitatea Yale, specialist cu peste 700 de lucrări publicate și 49 de cărţi în domeniu, este de părere că pedeapsa fizică nu îmbunătăţește comportamentul copiilor pe termen lung, ci mai degrabă încurajează agresiunea, iar comportamentul deficitar revine. „Pe termen lung are reacţii adverse și repercusiuni negative.”[5]

Pedepsele fizice comportă un risc ridicat pentru performanţele academice ale copilului, pentru sănătatea lui fizică și psihică.

Slăbirea sistemului imunitar, stoparea sau încetinirea procesului de creștere, enurezis (incontinenţă urinară), boli de inimă, boli respiratorii cronice, predispoziţia spre cancer ca rezultat al stresului timpuriu au fost corelate direct cu pedeapsa corporală.

Un aspect care merită toată atenţia este cel privitor la folosirea mâinilor și a palmelor ca metodă de corecţie. Palmele și mâinile ne-au fost date ca să-i mângâiem pe copii, ca un loc pe care ei să-l perceapă ca fiind cuibul dragostei, în care să-și găsească în permanenţă refugiu, când greșesc sau eșuează. Ori de câte ori văd mâinile și palmele noastre, copiii ar trebui să le privească așa cum un creștin privește la palmele însemnate ale Mântuitorului, ca să știe că aceste palme poartă însemnul salvării Lui.

O altă metodă greșită de disciplinare este cea a pedepsei prin muncă. Dacă li se dă de făcut un anumit lucru ca măsură de sancţionare pentru ceea ce au greșit, copiii vor învăţa să perceapă munca drept pedeapsă. Imaginaţi-vă cum va arăta și cum va reacţiona un adolescent care a fost pedepsit prin muncă atunci când i se va spune că trebuie să muncească 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, până la pensie! Munca trebuie să fie întotdeauna o recreere împreună cu părinţii, o motivaţie sau un principiu în procesul de educaţie, niciodată o pedeapsă.

Așa DA – Metode de disciplinare sănătoasă

Probabil nimeni nu poate trasa o singură metodă, general valabilă, de disciplinare. Tocmai acest lucru însă ar trebui să ne responsabilizeze, cu atât mai mult cu cât formarea și viitorul copiilor depind și de alegerile pe care le fac părinţii în acest domeniu.

Putem enumera câteva principii și metode de disciplină corectă, eficientă, salvatoare, care au în vedere corectarea și îndreptarea copiilor pe termen lung și veșnic.

Ellen White sublinia importanţa disciplinării într-un spirit al dragostei, punând accent pe apreciere ca metodă de corecţie: „Nu treceţi peste niciun lucru, oricât de neînsemnat, însă nu-i învinuiţi și nu îi certaţi. (…) Spuneţi-le în modul cel mai frumos cu putinţăneglijenţa din trecut trebuie îndreptată.” „O ascultare mecanică”, continuă autoarea, poate ascunde un foc de răzvrătire care mocnește, gata să izbucnească oricând.

Pentru copiii cu vârste mai mici, specialiștii recomandă metode precum: distragerea atenţiei (dacă el vrea neapărat să se joace cu telefonul, i se poate oferi o jucărie ca alternativă, în timp ce telefonul este luat din raza lui vizuală), reamintirea responsabilităţilor și a regulilor (acestea pot fi scrise pe o coală de hârtie sau desenate într-un spaţiu permanent vizibil al casei), stabilirea unui set de reguli împreună (atunci când copiilor li se oferă ocazia să-și stabilească ei regulile, de foarte multe ori părinţii sunt surprinși de simţul lor justiţiar), metoda supravegherii și controlului, sistemul de răsplată/stimulente, pierderea privilegiilor, consecinţe etc.

Probabil nimeni nu poate trasa o singură metodă, general valabilă, de disciplinare.

Metoda time out (metoda de izolare sau ignorare) este printre metodele recomandate de specialiști, mai ales în cazul copiilor preșcolari sau în primii ani de școală. Această metodă presupune că, pentru perioade scurte, copilul este privat de anumite avantaje: i se ia telefonul, dreptul de a merge la prieteni sau a primi vizita lor, este trimis să-și ia timp să se gândească la ce a făcut, cu scopul de a-l conștientiza unde a greșit.

În raportarea la adolescenţi sunt recomandate: negocierea (li se dă posibilitatea să aleagă între două pedepse cu același grad restrictiv), abordarea pozitivă (li se dă o ocazie constructivă prin care să-și repare greșeala, neuitând ca în tot acest timp să li se arate în permanenţă acceptare și dragoste și, bineînţeles, stabilind din nou sistemul de reguli negociabile/nenegociabile).

Disciplina salvatoare

Cel mai important în procesul de disciplinare este să nu uităm că disciplina salvatoare este rezultatul îmbinării dragostei cu autoritatea. De fiecare dată când este pedepsit, metoda folosită trebuie să-l ajute pe copil să înţeleagă că este iubit și este corectat din dragoste. Obiectivul disciplinei este corectarea obiceiurilor greșite. Dacă luăm Biblia ca pe un îndreptar moral-educaţional, vom găsi clar trasate linii călăuzitoare în ceea ce privește disciplina: „Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Isus Hristos”, îndemna apostolul Pavel, „mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea și învăţătura” (2 Timotei 4:1,2, subl. ad.). Biblia amintește în repetate rânduri de mustrare, certare ca metode de disciplinare: „Cine iubește certarea iubește știinţa, dar cine urăște mustrarea este prost” (Proverbele 12:1); „Cel ce leapădă certarea își dispreţuiește sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere”(Proverbele 15:32); „Domnul mustră pe cine iubește, ca un părinte pe copilul pe care-l iubește” (Proverbele 3:12).

Disciplina nu este ceea ce le facem copiilor, ci ceea ce facem pentru ei.

Pedeapsa corporală aparent justificată prin versetul: „Cine cruţă nuiaua urăște pe fiul său, dar cine-l iubește îl pedepsește îndată” (Proverbele 13:24) este mai clar exemplificată prin definirea nuielei de aceeași sursă: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el (Proverbele 22:15, subl. ad.). Cât despre modul de exprimare și manifestare a mâniei, cartea înţelepciunii lui Solomon nu lasă loc interpretărilor greșite: „Pedepsește-ţi fiul și el îţi va da odihnă și îţi va aduce desfătare sufletului” (Proverbele 29:17, subl. ad.). Reconcilierea și sentimentul de împăcare, liniște sufletească și desfătare a sufletului care vin în urma actului disciplinar nu pot fi corelate cu mânia care erupe prin violenţă.

În procesul de disciplinare, descopăr exemplul suprem în modelul Mântuitorului: „El nu va striga, nu-Și va ridica glasul și nu-l va face să se audă pe uliţe. Trestia frântă n-o va zdrobi și mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr” (Isaia 42:2,3). Dacă, în calitate de creștin care nu mă conformez totdeauna cu cerinţele lui Dumnezeu, am nevoie de această abordare, în mod sigur trebuie să mă raportez la ea când particip la procesul de formare a celor mici, care sunt tot ai Lui.

Ca părinţi, educatori, mentori, avem ocazia unică și specială de a modela o altă fiinţă umană. Disciplina nu este ceea ce le facem copiilor, ci ceea ce facem pentru ei.

„American Psychological Association (Asociaţia Americană de Psihologie) – organizaţie știinţifică și profesională din SUA care cuprinde 122.500 de cercetători, educatori, doctori, consultanţi și studenţi.”

„L. R. Knost, Two Thousand Kisses a Day: Gentle Parenting Through the Ages and Stages, Little Hearts Books LLC, 2013.”

„William K. Kay, Leslie J. Francis, Keith Watson, Religion in Education, Antony Rowe Ltd, Chippenham, Wiltshire, 2003, p. 160.”

„ Vezi cărţile: Îndrumarea copilului; Educaţia; Sfaturi pentru părinţi, educatori și elevi; Principii de educaţie creștină; Solii către tineret; Scrisori pentru tinerii îndrăgostiţi etc., la https://m.egwwritings.org/ro.”

„Alan E. Kazdin with Carlo Rotella, The Kazdin Method for Parenting the Defiant Child: with no pills, no therapy, no contest of wills, Hougton Mifflin Company Boston, New York, 2008.”

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: Elida Oncea

Rate it

Previous post

Educatie

Lecţii de parenting de la părinţi imperfecţi

În urmă cu câţiva ani am avut bucuria de a cunoaște o tânără pricepută la toate. Deși avea puţin peste două decenii, era expertă în bucătărie, pasionată de curăţenie, atentă la nevoile copiilor, obișnuită cu munca în agricultură și cu creșterea animalelor, capabilă să susţină un discurs articulat în domeniul ei de activitate. Faptul că părinţii o implicaseră zi de zi în treburi gospodărești nu a împins-o să neglijeze studiile. […]

todayFebruary 11, 2021


Similar posts

Consiliere

Vlad Schlezak: „Oala urâtă e frumoasă”

Una din marile minciuni păgâne luate în serios ca fiind adevăr spune că pentru a fi oameni compleți trebuie să depindem de modul cum arătăm, de performanță și statut social. Așadar, în conceptul lumesc, omul trebuie să muncească din greu pentru cele 3 variante: a) Felul în care arătăm + […]

todayFebruary 25, 2021 2

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%