Editoriale

Viața, o călătorie în care Dumnezeu este Ghid și Prieten

todayFebruary 18, 2023

Background
share close

Cu Dumnezeu alături, viaţa poate deveni o călătorie magnifică, impregnată de curaj, frumuseţe, demnitate și iubire.

Viaţa este o călătorie. Dar, după cum știm deja, nu toate călătoriile sunt la fel. Cu ceva timp în urmă, aveam programată o conferinţă în Portugalia, iar fiica mea, Carolyn, a venit cu o propunere: „Tată, știi că Spania nu este atât de departe de Portugalia și întotdeauna mi-am dorit să văd Andaluzia, partea de sud a Spaniei. Locuri precum Sevilla și Granada și Alhambra. Crezi că aș putea veni cu tine și să facem împreună o scurtă călătorie după aceea?”

Trebuie să recunosc, a fost o idee extraordinară. După conferinţă, am închiriat o mașină și ne-am îndreptat spre Sevilla. Ajunși aici, ne-am trezit într-un labirint incredibil de străzi, în timp ce căutam să ajungem la pensiunea unde urma să ne cazăm, chiar în centrul orașului. Era timpul să apelez la GPS, așa că am introdus adresa, iar GPS-ul a configurat traseul. Rezultatul era de necrezut – un traseu foarte întortocheat, de aproximativ 10 ori mai lung decât cel care părea să fie, de fapt, drumul cel mai scurt. Am fost sigur că trebuia să existe și un alt traseu și că puteam ajunge la destinaţie doar văzând la faţa locului pe unde trebuia să o luăm. Așa că am luat-o drept înainte.

Foarte repede mi-am dat seama că aveam o problemă. Străzile au devenit atât de înguste încât mașina noastră nu putea trece. Așa că fiica mea mi-a sugerat că ar fi bine totuși să am încredere în indicaţiile GPS-ului și astfel am reușit să ajungem la pensiune, un loc absolut minunat în care să fii găzduit într-o vacanţă. Această experienţă m-a ajutat să obţin o perspectivă nouă asupra ideii de drum: cel mai bun traseu nu este întotdeauna cel mai scurt.

Tipuri de drumuri

Dacă studiem istoria personajelor biblice, vom remarca mai multe tipuri de drumuri, iar în acest articol voi analiza succint trei dintre ele.

Călătoria lui Iosif

Fiul preferat al tatălui său, Iosif este trimis la Sihem pentru a aduce vești despre modul în care merg afacerile familiei (Geneza 37:14). Vizita ia o întorsătură tragică, pentru că Iosif este vândut de fraţii săi negustorilor de sclavi, care îl duc în Egipt (Geneza 37:28).

Transformat peste noapte într-un sclav și vândut unui străin dintr-o ţară la fel de străină, Iosif ajunge să fie promovat – ajunge să administreze casa lui Potifar, dregătorul faraonului, impresionat de abilităţile și devotamentul acestui sclav. Din cauza unor acuzaţii false, Iosif ajunge la închisoare (Geneza 39:20), iar acolo gardianul-șef îl numește supraveghetor peste toţi deţinuţii (Geneza 39:22). În timpul detenţiei, Iosif tâlcuiește visul paharnicului faraonului, căzut temporar în dizgraţie, iar interpretarea se dovedește adevărată. Deși promite că-i va fi recunoscător și va interveni în favoarea lui, paharnicul uită curând de cel care îl ajutase, iar Iosif lâncezește în continuare în temniţă (Geneza 40:23).

Doi ani mai târziu, adus în faţa faraonului de către paharnicul care își amintește de el într-un moment de cumpănă, Iosif propune un plan strategic pentru a preveni o criză naţională (Geneza 41:34-36). Impresionat de înţelepciunea lui, faraonul îl numește pe Iosif prim-ministru al Egiptului (Geneza 41:41).

Cum ai reprezenta grafic parcursul lui Iosif? Poate că ai folosi o succesiune de dealuri și de văi adânci pentru a reda această istorie extraordinară.

Călătoria lui Moise

La vârsta de 40 de ani, Moise încearcă să repare o nedreptate, așa că intervine și ucide un supraveghetor egiptean (Exod 2:11,12). A doua zi, Moise află că toată lumea cunoaște deja acest incident, așa că fuge în Madian (Exodul 2:15). Acolo este martor al unei alte scene de nedreptate și le ajută pe fiicele lui Ietro, un preot madianit, apărându-le de o ceată de păstori bigoţi, care le împiedicau să-și adape turma (Exod 2:16-20).

Moise rămâne în Madian, păzind turmele lui Ietro în următorii 40 de ani (Faptele 7:23,30). La capătul acestei perioade, în faţa unui rug aprins, Moise este trimis de Dumnezeu înapoi, în Egipt (Exod 3:1-10), unde eliberează din sclavie, prin intervenţii divine supranaturale, o întreagă naţiune (Exodul 12).

Cum ai descrie parcursul lui Moise? Poate că nu este chiar atât de diferit de traseul nostru din Sevilla. După 40 de ani, Moise ajunge aproape în același punct din care a plecat.

Călătoria lui Saul, devenit apostolul Pavel

La început, îl găsim pe Saul studiind cu sârguinţă sub îndrumarea lui Gamaliel, un profesor distins al legii (Faptele 5:34; Faptele 22:3). După uciderea cu pietre a lui Ștefan, Saul pornește din casă în casă, vânând creștinii și târându-i la închisoare (Faptele 8:3).

După experienţa trăită pe drumului Damascului, Saul petrece trei zile singur, fără a mânca sau a bea ceva (Faptele 9:9). Odată ce îi este redată vederea, Pavel începe de „îndată” să predice în sinagogi (Faptele 9:20). Avertizat că se orchestrează un complot pentru uciderea lui, Pavel pleacă în Arabia, unde își petrece următorii trei ani în studiu și reflecţie liniștită (Galateni 1:17,18).

Consacrat ca apostol, la îndemnul Duhului Sfânt, de către biserica din Antiohia, Pavel începe un maraton misionar, călătorind în diverse locuri (Faptele 13:2,3).

Cum am putea reprezenta grafic călătoria apostolului Pavel? Poate ca un ghem de răsturnări de situaţii care alternează între doi poli aparent fără legătură – studiul intens și activitatea susţinută.

Vieţile celor trei personaje biblice arată că, în drumul vieţii, nu urmăm întotdeauna traseul cel mai direct.

Pericole care pândesc de-a lungul călătoriei

Uneori avem o imagine romantizată a călătoriei noastre – ne vedem conducând fericiţi spre orizont, până la asfinţitul soarelui.

Există însă cel puţin trei scenarii dificile cu care ne putem confrunta și despre care psalmistul David a scris, după experienţele pe care le-a trăit.

Primul pericol se iţește atunci când drumul devine neclar.

Eram în Sabah, pe insula Borneo, când am decis să urc pe muntele Kinabalu, cel mai înalt munte din Asia de Sud-Est. În timp ce îmi croiam drum prin junglă, am avut o revelaţie: aveam nevoie de un ghid!

Regele David a ajuns și el la aceeași concluzie: „Învaţă-mă, Doamne, calea Ta şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă” (Psalmul 27:11). Iar Dumnezeu i-a răspuns, așa cum ne răspunde și nouă: „Te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta” (Psalmul 32:8).

Dumnezeu este Ghidul nostru, dar condiţia este să avem încredere în El. „Ori de câte ori mă tem” – atunci când sunt confuz, când nu știu ce să fac, am putea adăuga – „eu mă încred în Tine” (Psalmul 56:3), spunea David.

Un al doilea pericol se profilează atunci când drumul se întunecă. Ce ar trebui să facem atunci când calea pe care mergem se înceţoșează? Avem nevoie de ceva care să ne lumineze drumul. David identificase sursa de lumină care să-l însoţească în călătoria sa: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea” (Psalmul 119:105). Atunci când drumul este întunecat, Cuvântul ne oferă lumină. Dar, ca să avem calea luminată de Cuvânt, avem nevoie să studiem Cuvântul – iar el, asemenea unui far, ne va păzi, ocrotindu-ne de primejdiile călătoriei și ghidându-ne în siguranţă spre destinaţie.

Citește și: Merg prin credinţă

merg-prin-credinta_exp

În cele din urmă, putem fi în pericol atunci când drumul nostru se bifurcă. Ce vom face atunci când ne confruntăm cu decizii dificile, care ne pot influenţa dramatic viaţa? „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: «Iată drumul, mergeţi pe el!» când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga” (Isaia 30:21) – aceasta este o promisiune pe care ne putem baza. „Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!” (Psalmul 143:10), se ruga David.

Există însă, și în acest caz, o condiţie: trebuie să ascultăm glasul Duhului lui Dumnezeu și să fim dispuși să-L urmăm.

Pe măsură ce te confrunţi cu pericolele drumului, încrede-te în Dumnezeu! Studiază Cuvântul! Ascultă glasul Duhului! Acestea vor fi garanţii pentru un drum sigur.

Sfaturi pentru drum

Deși nu toate călătoriile vor îmbrăca aceeași formă, toate comportă riscuri. Iată câteva sfaturi pentru un parcurs de succes:

Alege-ţi destinaţia!

Pentru a avea succes în călătoria vieţii, trebuie mai întâi să ne alegem atent destinaţia. Cu ceva timp în urmă am întâlnit un vagabond lângă American River. Purta haine șifonate, avea barba neîngrijită și un miros inconfundabil.

„Încotro te îndrepţi?”, l-am întrebat. „Nu știu”, a răspuns el. „Pur și simplu rătăcesc.” Orice călător are însă nevoie de o destinaţie. Avem nevoie de o perspectivă: Unde aș vrea să fiu într-un an? Dar peste 10 ani?

Selectează-ţi traseul!

După ce ţi-ai ales destinaţia, stabilește traseul! O călătorie poate fi făcută urmând diferite trasee, în funcţie de ceea ce urmărim – un timp mai scurt de călătorie, distanţă mai mică, evitarea taxelor, peisaje pitorești. În cele din urmă, scopul pe care îl avem dictează traseul ales.

Actualizează-ţi harta!

Condiţiile se schimbă permanent. Poate că se construiește un pod nou peste golf sau poate că e un blocaj în trafic și va trebui să alegi altă rută. Nu poţi depinde doar de relaţia pe care ai avut-o cu Dumnezeu în trecut, ci trebuie să îţi actualizezi harta în fiecare zi.

Ia-ţi un tovarăș de drum!

Ai nevoie de cineva care să meargă împreună cu tine. Veţi avea experienţe și amintiri comune, iar un însoţitor care știe drumul e mai valoros decât îţi imaginezi înainte de a da piept cu greutăţile călătoriei. Acesta este un adevăr pe care l-a descoperit, în momente dramatice, Danelle Umstead.

Danelle este o schioare profesionistă, medaliată de mai multe ori, deși nevăzătoare. La vârsta de 13 ani, Danelle și-a pierdut vederea la ochiul drept, din cauza retinitei pigmentare, o afecţiune degenerativă ereditară. La 27 de ani, și-a pierdut vederea centrală la ochiul stâng.

A fost ca și cum viaţa ei s-ar fi prăbușit, așa că a petrecut mult timp plângându-și de milă, pentru că nu vedea o cale de ieșire ușoară din această fundătură. În această perioadă dificilă, tatăl ei a sunat-o ca s-o invite să schieze împreună, iar Danelle spune că viaţa ei s-a schimbat în momentul în care și-a pus schiurile.

Opt ani mai târziu, Danelle l-a întâlnit pe Rob, în timp ce schia în Taos, New Mexico, și a realizat că el este omul cu care ar vrea să-și petreacă tot restul vieţii. S-au căsătorit, iar Rob a devenit ghidul ei permanent – schiază în faţa ei și folosește căști Bluetooth pentru a comunica cu Danelle.

„Datoria mea este să fiu ochii ei. Practic, gândesc cu voce tare și îi spun tot ce se întâmplă. Dacă îmi fac treaba bine și îi descriu totul în detaliu, ea poate anticipa ce urmează și poate acţiona în consecinţă”[1], spune Rob. La rândul ei, Danelle spune că e o adevărată aventură să schiezi (cu peste 110 kilometri la oră) fără a putea vedea, dar că se bazează 100% pe soţul ei.

Munca în echipă a dat roade. În 2010, Danelle și Rob au câștigat două medalii de bronz la proba feminină de coborâre și la supercombinata pentru persoanele cu deficienţe de vedere la Jocurile Paralimpice de iarnă de la Vancouver. În 2014, au mai câștigat o medalie de bronz la supercombinata de la Soci.

Danelle spune că schiatul le-a întărit relaţia, pentru că a alimentat încrederea și comunicarea dintre ei. „Fiecare zi este diferită. Fiecare cursă este diferită. Comunicarea noastră se schimbă, terenul se schimbă. E înfricoșător. Dar îmi place și nu aș vrea să fac echipă cu nimeni altcineva”, concluzionează schioarea.

Fii atent la ceea ce este în jur!

Uneori drumul este blocat. Pavajul este alunecos. Poate că trebuie să traversezi un pod. Este important să știi ce se întâmplă în jurul tău. În călătoria vieţii, trebuie să fii atent la nevoile celor din jur. Poate chiar mai important, trebuie să știi în ce punct al istoriei te găsești.

Încetinește!

Un autovehicul a trecut pe lângă mine cu mare viteză, în timp ce conduceam pe un drum îngust, cu două benzi. Ne aflam într-o curbă periculoasă. Câteva minute mai târziu, pe când intram într-o benzinărie, șoferul cel grăbit tocmai cobora din mașină. Și atunci când am plecat, el era încă acolo, făcând plinul mașinii.

Amintește-ţi că nu poţi ști totul și nici nu poţi face totul, așa că nu are rost să îţi reproșezi lucrurile pe care nu ai reușit să le realizezi sau care nu au funcţionat. Încetinește și liniștește-te, pentru că, în final, vei ajunge cu bine la destinaţie.

Bucură-te de călătorie!

Nu aștepta un moment în care toate lucrurile să se alinieze pentru ca tu să fii fericit. Ne lamentăm prea adesea: „Dacă mi-aș putea găsi un loc de muncă…”; „Dacă mi-aș putea permite o mașină…”;  „Dacă aș putea să mă căsătoresc…”.

Dar fericirea nu se găsește doar dincolo de orizont. De fapt, dacă ne așteptăm să trăim sentimentul de împlinire doar atunci când vom ajunge în vârf, vom urca muntele doar pentru a vedea un alt munte dincolo de el.

Rămâi concentrat pe destinaţia finală!

Bornele kilometrice (precum finalizarea studiilor sau promovarea la locul de muncă) sunt indicatori ai progresului, așa că ar trebui marcate cumva. Totuși, o bornă kilometrică nu trebuie confundată cu destinaţia finală. Ea nu este decât o oprire pentru a alimenta motorul.

Călătoria în care ne aflăm nu se va termina până când nu vom ajunge acasă. Vom ști că am ajuns la capătul ei atunci când Îl vom auzi pe Dumnezeu spunând: „Bine aţi venit acasă! Acesta este locul pe care l-am pregătit pentru voi” (vezi Ioan 14:1-3).

Viaţa, o călătorie cu Dumnezeu

Pe drumul vieţii nu poţi decât să înaintezi. Dacă Îl lași pe Dumnezeu să-ţi fie tovarăș, El îţi va scrie povestea vieţii, așa că te vei bucura de o călătorie magnifică – o călătorie a curajului, a frumuseţii, a demnităţii și a iubirii.

Scriptura ne oferă un sfat preţios pentru această călătorie: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!” (Proverbele 3:5,6). Dacă urmăm sfatul biblic, vom putea da mărturie și noi, asemenea psalmistului: „Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta” (Psalmul 16:11).

Viaţa este o călătorie, dar reușita ei depinde de alegerea lui Dumnezeu ca ghid. El nu ne va dezamăgi niciodată.

Dr. John Wesley Taylor V. este director asociat al Departamentului Educaţie la Conferinţa Generală a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, în Maryland, SUA. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul revistei Dialogue.

Sursa
semneletimpului.ro

Written by: John Wesley Taylor V.

Rate it

Previous post

Biblie

O nouă teorie a evoluţiei sau mai multe teorii complementare

„Deși sună straniu, oamenii de știinţă nu cunosc răspunsurile la unele dintre întrebările fundamentale cu privire la evoluţia vieţii pe pământ. Să luăm ochii, de exemplu. De unde, mai exact, au apărut?” Cu aceste cuvinte debutează un articol de mari dimensiuni, publicat de The Guardian în iunie 2022. Atunci când este folosită pentru a explica apariţia ochiului, teoria selecţiei naturale (componenta de bază a evoluţionismului) este „absurd de grosolană și […]

todayFebruary 17, 2023 6

Post comments (0)

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0%
https://upm.fatek.unkhair.ac.id/include/slotgacorhariini/ https://baa.akfarsurabaya.ac.id/inc/-/slotgacorhariini/ https://marumanfiore.xsrv.jp/