Visele noastre și semnificaţia lor

Aseară am avut un vis în care s-au împletit situaţii neobișnuite cu oameni și locuri familiare – un amalgam tipic pentru visele pe care reușim să ni le mai amintim la trezire.

Urma să susţin un interviu difuzat online (lucru pe care îl fac săptămânal de altfel, pentru că e parte din munca mea), dar au existat câteva provocări legate de pandemie, de disponibilitatea Wi-fi și de găsirea unui loc liniștit, în care să nu fim întrerupţi. Erau mai multe aspecte care mă îngrijorau și, atunci când m-am trezit, am realizat că subconștientul meu lucra peste program, încercând să așeze în ordine lucrurile care mă preocupau.

Totuși, ce însemna visul meu? Ascundea o semnificaţie mai profundă, un mesaj relevant pentru viaţa reală? Ar fi trebuit să acţionez în direcţia pe care mi-o arăta subconștientul meu?

Potrivit oamenilor de știinţă, cu toţii visăm, noapte de noapte. De fapt, avem, în medie, două-trei vise pe noapte, iar unii dintre noi ajung să aibă chiar șapte vise, doar că a doua zi ne amintim prea puţin din conţinutul acestora. Pentru a ne reaminti un vis, acesta trebuie să aibă loc în stadiul REM al somnului (engl., rapid eye movement – mişcarea rapidă a ochilor). Somnul REM este a patra etapă a ciclului de somn, care apare la 90 de minute după ce adormim și se caracterizează prin creșterea activităţii creierului, tonus muscular scăzut și de mișcări rapide ale ochilor.

De ce visăm?

Există mai multe teorii despre vise, formulate de școli diferite de gândire. Visul ar putea fi o însăilare de informaţii pe care creierul le triază în timpul somnului, o simulare a ameninţărilor într-un spaţiu sigur sau o metodă de rezolvare a problemelor, deoarece creierul continuă să lucreze în timpul somnului la sarcinile nerezolvate în timpul zilei – acestea sunt câteva dintre explicaţiile pe care le trece în revistă un articol publicat de revista Time. Au fost efectuate studii care să urmărească fiecare ipoteză cu privire la rolul viselor și realitatea este că visele îndeplinesc, cel mai probabil, toate aceste funcţii.

Pe măsură ce oamenii de știinţă vor continua să studieze și să elaboreze teorii ale viselor, vom afla din ce în ce mai multe pe acest subiect. Până la urmă, trebuie să fie destul de dificil să analizezi ceva ce se derulează în întregime în creier în timp ce oamenii dorm.

Visele continuă să ne fascineze pe mulţi dintre noi, mai ales în cazul în care credem că ele ascund mesaje pe care le-am putea descifra. Unii pot căuta pe internet informaţii despre semnificaţia viselor, dar acesta este un subiect complex, iar șansele de a găsi răspunsurile potrivite în oferta de simboluri și interpretări a internetului sunt infime.

Cu toate acestea, visele pot fi importante, mai ales dacă sunt recurente.

Visele pe care le găsim în Biblie

În Biblie, Dumnezeu folosește visele ca mijloc de comunicare cu oamenii. Printre visătorii celebri de pe paginile Scripturii se numără Iacov, regele Solomon, Iosif-tatăl lui Iisus și apostolul Petru. Și, în timp ce multe dintre visele consemnate în Biblie sunt trimise copiilor lui Dumnezeu, El le vorbește prin vise și celor care nu Îl urmează.

Prima carte a Bibliei spune povestea unui tânăr, Iosif, ale cărui vise neobișnuite îi atrag gelozia și ura fraţilor săi, care îl vând, în cele din urmă, ca sclav. Ajuns în Egipt, Iosif dobândește în final poziţia de paharnic al faraonului și i se cere să interpreteze visele tulburătoare ale conducătorului egiptean.

Aceste vise indică evenimente viitoare – șapte ani de belșug, urmaţi de o foamete de șapte ani, care va decima Egiptul și naţiunile din jur. Faraonul găsește credibilă interpretarea lui Iosif și îi încredinţează sarcina de a strânge rezerve de cereale pentru perioada de foamete. Povestea are un final fericit: faraonul prosperă datorită administrării pline de chibzuinţă a lui Iosif, iar acesta își regăsește familia pierdută.

În timp ce multe dintre visele consemnate în Biblie sunt trimise copiilor lui Dumnezeu, El le vorbește prin vise și celor care nu Îl urmează.

Cartea profetului Daniel abundă în vise și viziuni. Adus ca sclav în Babilon, cea mai mare putere din Orientul Mijlociu la acea vreme, Daniel slujește la curtea împăratului Nebucadneţar al II-lea (642-562 î.Hr.), cuceritorul și făuritorul de imperii care jefuise patria lui Daniel.

În capitolul al doilea al cărţii Daniel, aflăm că împăratul este tulburat de un vis straniu, pe care nu și-l mai poate aminti. În consecinţă, le cere tuturor consilierilor săi, preoţilor, înţelepţilor și interpreţilor de vise să-i dezvăluie visul și să-l interpreteze, un eventual eșec fiind pedepsit cu moartea. Înţelepţii se lamentează că ordinul împăratului este imposibil de îndeplinit, dar acesta rămâne impasibil la plângerile lor.

Atunci când vestea ajunge la urechile lui, Daniel merge la împărat și cere un răgaz de o zi pentru a-i îndeplini cererile. În cele 24 de ore cruciale pentru soarta lor, Daniel și prietenii lui postesc și se roagă ca Dumnezeu să le dezvăluie visul, iar El le răspunde în mod miraculos. Așa că Daniel se întoarce la împărat și îi redă în detaliu visul uitat: un chip uriaș, cu cap de aur curat, piept și braţe de argint, pântece de aramă și picioarele în parte de fier, în parte de lut, este spulberat de o stâncă desprinsă din cer, care ia locul statuii și umple tot pământul.

Daniel îi explică împăratului că diferitele metale simbolizează diferite imperii care se vor succeda. Capul de aur este Nebucadneţar, dar Babilonul va fi urmat de un imperiu care nu-i va egala strălucirea, declinul împărăţiilor viitoare continuând până la sosirea împărăţiei lui Dumnezeu.

Nebucadneţar confirmă că visul pe care îl uitase era chiar cel descris în detaliu de Daniel, iar acurateţea descrierii îl convinge de faptul că și interpretarea este corectă. Astfel, deși în condiţii obișnuite poate fi riscant să-i spui împăratului că dinastia lui nu va dura pentru totdeauna, împăratul îl răsplătește generos pe Daniel pentru interpretarea visului. Mai mult decât atât, împăratul recunoaște superioritatea Dumnezeului lui Daniel, care nu este decât un sclav al strălucitului imperiu: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor şi El descoperă tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!” (Daniel 2:47).

Cercetătorii au fost de acord că imperiile care au urmat Babilonului, capul de aur, au fost Persia, Grecia și Roma. Potrivit teologilor, trăim acum în epoca picioarelor de fier și lut, la sfârșitul istoriei pământului, ceea ce înseamnă că împărăţia lui Dumnezeu nu este departe.

Folosește Dumnezeu visele pentru a comunica cu noi astăzi?

În Noul Testament, apostolul Petru, liderul bisericii primare, reamintește promisiunea lui Dumnezeu de a revărsa Duhul Său și de a vorbi cu oamenii prin vise: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri” (Faptele 2:17).

Prin urmare, ne putem aștepta ca Dumnezeu să trimită în continuare mesaje sub formă de vise. De fapt, din ţări în care creștinismul este interzis există consemnări despre oameni care L-au întâlnit pe Iisus în vis, iar experienţele acestora au fost descrise în cărţi precum Căutându-L pe Allah, L-am gasit pe Iisus (de Nabeel Qureshi) sau Nebunia lui Dumnezeu: O poveste adevărată a credinţei înviate, scrisă de Nik Ripkin.

Te-ar putea interesa și: Ce spun visele despre noi și cum le putem înţelege mai bine

Chiar dacă Dumnezeu nu folosește întotdeauna visele ca pe un instrument de comunicare cu oamenii și nu toate visele au o semnificaţie, putem fi siguri că Dumnezeu vorbește prin vise și în prezent. Mai mult decât atât, știm din visele și viziunile consemnate în Biblie că Dumnezeu cunoaște viitorul și că Îi pasă de tot ce ni se întâmplă.

Jarrod Stackelroth este redactorul revistelor Signs of the Times Australia și Adventist Record și locuiește în Sydney. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.